Continuare din Candva in Bucuresti

Sa ne continuam plimbarea noastra  imaginara. Dupa sediul Prefecturii, mai urmau niste case , cam inghesuite, printre care se afla si o poarta mai mare, de fier, indaratul careia se afla cladirea ce adapostea legatia tzarista (ruseasca), iar apoi , impunator, tocmai se ridicase   Hotelul Herdan (dupa 1877 a  purtat  numele de Grand Hotel du Boulevard – cunoscut deci sub numele de Hotel Bulevard).

Trebuie mentionat ca la vremea respectiva era mare nevoie de hoteluri in Capitala, iar strainii strambau zdravan din nas cand trebuiau sa se cazeze la cate un han – Ulysse de Marsillac scria ”traduceti prin han vizuina, spelunca, caravansarai, posada, cloaca” nemaidorind sa isi aminteasca acele camarute inguste si intunecoase.

Degustand pe indelete intr-una din serile trecute o ceasca de ceai cald,  la “gura” aragazului, nu am putut sa nu ma intreb oare cum  isi petreceau zilele bucurestenii dintr-un alt secol, secolul XIX – secolul romantismului. Ce faceau ei oare pe vremea asta, intr-o zi de ianuarie, cam acum 140-135 de ani, sa zicem?

Sa vedem inainte de toate cum arata Bucurestiul acelor timpuri. Si pentru asta vom trage o fuga pana in centrul capitalei.

Universitatea Bucuresti fusese fondata, si tocmai fusese construita. Majoritatea cladirilor actuale nu existau – cladirea BNR, Biserica Rusa, sediul CEC.

Insa existau Gradina Cismigiu, iar in coltul sudic al parcului pe locul Colegiului Gh. Lazar, alte cateva case frumoase.

Scriem sau vorbim. Mult, bine, prost, putin, nu conteaza. Scriem sau vorbim si nu facem ceva. Cam asta facem majoritatea cand e vorba de turismul romanesc.

Primesc emailuri de la prieteni in care mi se recomanda litoralul bulgaresc daca vreau relaxare. N-am nimic impotriva sa se recomande Bulgaria ca, din cate am auzit, manelistii s-au cam mutat pe acolo, ceea ce e super bine pentru litoralul romanesc. Dar de ce nu recomandam locurile noastre?

Avem o tara. Frumoasa. Ce facem cu ea? Cum o prezentam?

Daca va intreaba un prieten din alta tara despre Romania ce ziceti? Dar sincer.

Merg la manastiri pentru ca in vacanta am nevoie de liniste si mi se pare ca acolo poti gasi un loc linistit unde iti incarci bateriile (parerea mea personala).

Un alt motiv ar fi nevoia de cultura.

Manastirile sunt monumente arhitecturale in stil romanesc iar picturile din interior pot rivaliza cu orice muzeu.

E trist ca intr-o tara asa frumoasa cultura este sufocata de kitch-uri si tot ce ne-a mai ramas din trecut este distrus din pura prostie.

Ma doare sa vad ca unele manastiri si-au construit adevarate hoteluri doar ca sa atraga mai multi bani. Din pacate lacasurile de cult trebuiesc intretinute si cum autoritatile nu se sinchisesc, fac si ei ce pot.