Continuare din Candva in Bucuresti

Sa ne continuam plimbarea noastra  imaginara. Dupa sediul Prefecturii, mai urmau niste case , cam inghesuite, printre care se afla si o poarta mai mare, de fier, indaratul careia se afla cladirea ce adapostea legatia tzarista (ruseasca), iar apoi , impunator, tocmai se ridicase   Hotelul Herdan (dupa 1877 a  purtat  numele de Grand Hotel du Boulevard – cunoscut deci sub numele de Hotel Bulevard).

Trebuie mentionat ca la vremea respectiva era mare nevoie de hoteluri in Capitala, iar strainii strambau zdravan din nas cand trebuiau sa se cazeze la cate un han – Ulysse de Marsillac scria ”traduceti prin han vizuina, spelunca, caravansarai, posada, cloaca” nemaidorind sa isi aminteasca acele camarute inguste si intunecoase.

Degustand pe indelete intr-una din serile trecute o ceasca de ceai cald,  la “gura” aragazului, nu am putut sa nu ma intreb oare cum  isi petreceau zilele bucurestenii dintr-un alt secol, secolul XIX – secolul romantismului. Ce faceau ei oare pe vremea asta, intr-o zi de ianuarie, cam acum 140-135 de ani, sa zicem?

Sa vedem inainte de toate cum arata Bucurestiul acelor timpuri. Si pentru asta vom trage o fuga pana in centrul capitalei.

Universitatea Bucuresti fusese fondata, si tocmai fusese construita. Majoritatea cladirilor actuale nu existau – cladirea BNR, Biserica Rusa, sediul CEC.

Insa existau Gradina Cismigiu, iar in coltul sudic al parcului pe locul Colegiului Gh. Lazar, alte cateva case frumoase.

Stiti ceva?

M-am hotarat eu asa pe nepusa masa sa-mi fac sarbatorile pe alte meleaguri, si am ales tarmu asta insorit- California.

Normal ca stiam ca nu va fi zapada, ca nu o sa-mi inghete dejtele sau nasu'.

Bun, plecata din Europa pe viscol si ajunsa cu 4 ore intarziere din cauza zapezii, am fost bucuroasa sa renunt la hainutele groase.

Frumoooos, ce mai. Sa folosesti iar ochelarii de soare, sa porti bluzite cu maneca scurta. Frumos!

Ce urmeaza? Un dar... ! Deci- dar, ntz ntz, e nebunie nene. E disperare generala. Ieri am stat intr-un trafic incercand sa ajungem la niste romani la masa de mi-a ajuns soarele care mi-a batut in cap vreo doua ore.

 Newsted are si blog de fotografie aici.

Asaaaa…n-ati scapat de mine! Fac doar niste pauze din lipsa de conexiune la internet, dar o sa revin in forta...Au frantujii astia multe chestii frumoase p-aici, dar au si niste hibe, iar una dintre ele este reteaua de internet-telefonie.

Daca ajungi in Franta si vrei sa navighezi pe internet, e musai sa mergi intr-un bar (unde un pahar de bere costa cel putin 2-3 euro, iar de alte bauturi nu te poti atinge), bar dotat cu conexiune wireless. Alte optiuni nu prea ai. Ar fi doar  niste stick-uri 3G, dar nu esti sigur de acoperire si au niste tarife extraterestre.

Abonament la internet? Ia-ti gandul ! Pana nu ai un contract bine pus la punct  si nu prezinti un numar mare de acte, n-ai nicio sansa sa te conectezi.  Pentru a cumpara o simpla cartela  sim pentru telefon, ti se cer pasaportul si adresa…Chiar daca intrunesti conditiile te poti trezi ca platesti abonamentul pe un an si nu ai semnal, tot din cauza de acoperire.

Am vrut sa va scriu despre Bretania, o destinatie inedita pentru vacanta de vara , cel putin pentru turistii romani.

Mi-am insa seama ca pentru a va spune tot ceea ce m-a incantat intr-o saptamana minunata in Bretania, (fara sa reusesc sa vad tot ce mi-am propus), mi-ar trebui cam trei articole.

O sa incep cu coasta de Nord, urmand ca in unul din articolele urmatoare sa ma refer la bisericile taranesti din Bretania si apoi in alt articol, la coasta de Sud.

Pentru inceput vreau sa va spun ca Bretania nu este chiar Franta ci putin alta lume. Totul este putin diferit de la graiul oamenilor care vorbesc mult mai rar si cu mai putine liason-uri pana la atmosfera generala, costume  si gastronomie.

La cererea publicului, desi am datorii legate de turul lacului Genevei, satele din jurul Oxfordului si alte experiente in Paris, ma indrept catre tarile nordice.

Nu intamplator. Mai si iunie sunt cele mai bune luni pentru a vizita tarile nordice. Temperatura este  foarte placuta, totul este inflorit, zilele sunt lungi, foarte lungi, iar nordicii o tin tot intr-o sarbatoare. 

Cum nu am timp si spatiu aici sa ii iau pe toti pe rand ma voi referi la suedezi care de la sarbatoarea de Valborg, in ultima zi de aprilie, cand se aprind focurile pana la Midsommar, la solstitiu, cand se fac crucile inalte de flori si oameni seriosi si mai putin seriosi danseaza in toata tara, sarind ca broscutele si cantand un cantec ridicol, voia buna este pretutindeni.

Astazi planificasem sa va scot din orase si sa va duc la plimbare printre sanii naturii.
M-au provocat insa niste doamne de pe aici de pe forum sa povestesc despre Paris asa ca, singura natura la care ma voi referi este gradina din Versailles care numai naturala nu este… Dar sa incepem cu inceputul…

Intr-o buna zi ne-am trezit cu noaptea in cap, trei fete cucuiete, doua romancute si o localnica careia una dintre romance ii arata Parisul,… Hotarasem de cu seara ca, in ciuda buletinului meteo care anunta cateva averse de ploaie, mergem la Versailles. Iar Versailles era departe….

Scriem sau vorbim. Mult, bine, prost, putin, nu conteaza. Scriem sau vorbim si nu facem ceva. Cam asta facem majoritatea cand e vorba de turismul romanesc.

Primesc emailuri de la prieteni in care mi se recomanda litoralul bulgaresc daca vreau relaxare. N-am nimic impotriva sa se recomande Bulgaria ca, din cate am auzit, manelistii s-au cam mutat pe acolo, ceea ce e super bine pentru litoralul romanesc. Dar de ce nu recomandam locurile noastre?

Avem o tara. Frumoasa. Ce facem cu ea? Cum o prezentam?

Daca va intreaba un prieten din alta tara despre Romania ce ziceti? Dar sincer.

Merg la manastiri pentru ca in vacanta am nevoie de liniste si mi se pare ca acolo poti gasi un loc linistit unde iti incarci bateriile (parerea mea personala).

Un alt motiv ar fi nevoia de cultura.

Manastirile sunt monumente arhitecturale in stil romanesc iar picturile din interior pot rivaliza cu orice muzeu.

E trist ca intr-o tara asa frumoasa cultura este sufocata de kitch-uri si tot ce ne-a mai ramas din trecut este distrus din pura prostie.

Ma doare sa vad ca unele manastiri si-au construit adevarate hoteluri doar ca sa atraga mai multi bani. Din pacate lacasurile de cult trebuiesc intretinute si cum autoritatile nu se sinchisesc, fac si ei ce pot.

 Continuare din O plimbare prin Orasul turlelor - Oxford I

Pentru a vedea alte cladiri de interes din Oxford va sugerez sa porniti de pe St Giles de la biserica cu acelasi nume, spre sud si cum stiu ca sunteti setosi vedeti ca pe partea dreapta este o carciuma “The Lamb and the Flag” cred ca o cheama, unde scriitori ca tipul care a scris the Lord of the Rings isi faceau veacul.

Marcati locul si intorceti-va si la pranz, gatesc bine (imi place f tare mielul lor cu menta, dar totul era bun acolo).  Admirati colegiile de pe partea stanga si dreapta, monumentul de la capatul de sud si carmiti stanga pe Broad Street, unde sunt niste cladiri foarte frumoase si/sau interesante: un colegiu, Sheldonian theatre,  Blackwell bookshop, Muzeul de stiinta.